luni, 25 iulie 2011

Visul ei era să salveze vieţi. Acum, visul nostru este salvarea ei!

ş (19 ani) este studentă în anul I la Medicină. În luna aprilie 2011, a fost diagnosticată cu Maladia Hodgkin.
“Totul a inceput si s-a sfarsit intr-o clipa… Ai putea zice ca a inceput cosmarul si au luat sfarsit visele…
O zi ce nu prevestea drama ce urma sa o traiesc…  Facultate, colegi, cursuri, bucuria unui examen trecut cu brio si esecul unui examen picat… credeam  ca cel din urma va fi dezamagirea majora din ziua respectiva…dar mi se pregatea altceva… examenul vietii mele abia urma….
In aceea seara primeam vestea ca sunt bolnava de cancer Hodgkin si vestea aceasta avea sa schimbe fiecare particica din mine. 
Mereu emotiile erau cele care ma dominau, eram fetita aceea plapanda si sensibila, poate fricoasa de care trebuia  sa ai grija la tot pasul, fetita ce trebuie protejata caci lumea in ochii mei era mai buna, mai calda…dar nu si in aceea seara…  In aceea seara mi-am spus ca nu sunt pregatita… Nu sunt pregatita sa plec… as fi lasat in urma prea multe dorinte si vise neimplinite. In aceea seara eram pregatita sa lupt. Merita sa o fac pentru cei ce ma iubeau si  ma voiau langa ei si pentru mine.
Au urmat analize peste analize, tratamente, operatii… .
In toata aceasta perioada optimismul si dorinta de a fi bine m-au ajutat sa trec mai usor peste fiecare zi. Nu mereu rezultatele au fost cele dorite dar credinta si speranta si au facut loc in sufletul meu si nu m-au lasat sa cad prada deznadejdii.
Anul  acesta de ziua mea mi s-a indeplinit cea mai frumoasa dorinta… Am primit sansa la o noua viata, una poate mai buna si mai frumoasa caci odata cu aceeasta experienta si eu am invatat sa fiu un om mai frumos…un om mai frumos nu fizic ci prin cea ce pot sa daruiesc si sa fac pentru altii.
Lucrurile ce inainte  pareau a fi importante, ce pareau a avea o insemnatate mare in viata mea sau dovedit a nu fi asa…  Sanatatea, familia, prietenii sau o zi de Craciun alaturi de cei dragi sunt singurele care conteaza.
Pentru mine astazi viata a capatat alt sens,  pentru ca am invatat sa pretuiesc  fiecare clipa si am constientizat ca fiecare zi e un dar dat de Dumnezeu. “ ( Antonia Grigoras, decembrie 2011.)

Fundatia mereu aproape AICI.











Conturile bancare sunt:

RON: RO95 BRDE 340SV 406062 83400

EUR: RO91 BRDE 340SV 406063 63400

Beneficiar cont: SILVIA GRIGORAŞ

Jurnalul AICI
Antonia Grigoras este o poveste, nu-i o fata oarecare. Atata incapatanare a vietii sa ramana in ea nu ai vazut!

  Nu există nimic mai nobil şi mai uman decât să poţi salva o viaţă!




Îmi doresc ca totul să revină la normal, Antonia să-şi continue studiile de medicină şi să devină cel mai bun specialist. Este înzestrată cu o forţă de nestăvilit în ciuda aparenţei.





Dumnezeu face noi minuni necontenit!




Vă mulţumim în numele Antoniei, al familiei şi al apropiaţilor!


Conturile bancare sunt:

RON: RO95 BRDE 340SV 406062 83400

EUR: RO91 BRDE 340SV 406063 63400

Beneficiar cont: SILVIA GRIGORAŞ

Orice sumă o poate salva şi este în puterea noastră să contribuim cu cât putem.

3 comentarii:

  1. Poate ce va scriu aici nu va va fi de ajutor insa exista o cale de a obtine acesti bani cu ajutorul cuiva din familie poate sau a unui prieten apropiat. Ideea am preluat-o de la un prieten si e legat de proiectul Prima Casa. Multi nu se gandesc insa cu acest proiect se pot obtine 30-50 000 prin cumpararea locuintei parintilor sau al rudelor apropiate. Un prieten avea salariul 2000 net si a cumparat locuinta mamei prietenei lui prin Prima Casa...evident mama prietenei a ramas in continuare in locuinta, insa ea e acum pe numele lui iar banii i-au luat cei doi si si-au achizionat un teren pentru o afacere. Daca aveti o ruda cu un salariu bunicel dispusa sa achizitioneze locuinta unei alte rude sau chiar a dvs in conditiile in care tot dvs ramaneti proprietar, atunci acesti 40 000 ar putea fi in contul dvs in 1 luna si jumatate si ar salva viata Antoniei. Eu sper sa va fi fost de ajutor. Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna Antonia, ma numesc Daniela Tanase Ichim si locuiesc in Canada. Am primit pe facebook din partea domnului Dan Puric mesajul tau (Visul Antoniei era să salveze vieţi. Acum, visul nostru este salvarea ei!).
    Sunt si eu mama si stiu ca ai nevoie de multa sustinere dar mai ai nevoie si de adevarati oameni care sa te ajute. Din partea mea ajutorul nu este in bani ci in ceva care ar putea sa insemne mult pentru tine. O sa iti dau o adresa de email a unui coleg de generatie care este medic si se numeste Stefan Octavian Ciurea (Assistant Professor, Department of Stem Cell Transplantation, Division of Cancer Medicine, The University of Texas MD Anderson Cancer Center, Houston, Texas), pe care l-am contactat pentru tine si care mi-a spus ca poti sa-l contactezi si sa-i expui cazul tau pe email , iar apoi o sa vedeti ce se poate face.
    iata adresa de email:
    Ciurea,Stefan octavian [sciurea@mdanderson.org] iar in continuare o sa-ti redau raspunsul lui la emailul trimis de mine:
    Buna Daniela, ma bucur ca m-ai contactat. Din pacate nu am cont pe Facebook as aca nu pot sa vad conversatiile. Daca cineva imi scrie prin e-mail care este situatia pot sa ii dau o parere despre caz.
    Toate cele bune,
    Tavi
    In speranta ca vei citi comentariul facut de mine si ca-l vei contacta pe acest doctor care este foarte apreciat in SUA si un om extraordinar, te imbratisez cu mare drag, te rog sa ai incredere in tine si in Dumnezeu si sa-mi scrii ce ai rezolvat. Ai aici adresa mea de email: dtichim@videotron.ca.
    Daniela

    RăspundețiȘtergere
  3. Am ajuns aici dupa ce-am citit articolul din Jurnalul.ro, care mi-a adus lacrimi in ochi, amintindu-mi de propria mea experienta cu maladia Hodgkin. La fel ca si tine, Antonia, aveam 19 ani si eram studenta in anul 1 cand mi s-au inflamat ganglionii de la gat. Din fericire, am intalnit un medic priceput care mi-a recomandat sa-mi fac biopsia. Insa medicii de la spital, in urma analizelor, le-au spus parintilor mei ca zilele imi sunt numarate... Ei insa nu s-au dat batuti si au refacut analizele la o clinica din Bucuresti, unde a reiesit ca eram in stadiul II si din fericire aveam mari sanse de vindecare in urma tratamentului. Astazi, dupa 8 ani, sunt sanatoasa si ma bucur de viata. Insa cat timp am fost bolnava, mereu am fost optimista si hotarata sa lupt, lucru care conteaza enorm. Iti doresc mult succes in continuare si sanatate. Nu uita ca Dumnezeu este mereu cu noi! Melani

    RăspundețiȘtergere